1. Restructurarea cognitivă (CBT) + Acceptarea durerii (ACT)
- CBT: Persoana identifică gândul care îi provoacă disconfort „Durerea nu se va opri niciodată, nu pot face nimic.”
- ACT: În loc să lupte cu durerea sau să fie prins în lupta cu gândul, persoana învață să îl accepte ca un simplu gând: „Este doar un gând, nu trebuie să-l evit sau să-l las să mă controleze.”
- Rezultat: Reducerea anxietății generate de gândurile distorsionate și creșterea flexibilității psihologice.
2. Tehnici de relaxare (CBT) + Mindfulness (ACT)
- CBT: Respirație profundă și relaxare musculară progresivă pentru diminuarea tensiunii musculare ce amplifică durerea.
- ACT: Conștientizarea senzațiilor de durere în prezent fără judecată, cu acceptare necondiționată.
- Rezultat: Reducerea stresului și calmarea reacțiilor emoționale adiționale la durere.
3. Expunerea graduală (CBT) + Angajamentul față de valori (ACT)
- CBT: Reîntoarcerea treptată la activități evitate din cauza durerii, pentru a diminua frica și evitarea.
- ACT: Focus pe ce este important pentru persoana respectivă (ex. familie, hobby-uri), folosind durerea ca un context peste care să trăiască viața valorilor sale.
- Rezultat: Creșterea implicării în viață și diminuarea impactului evitării asupra suferinței.
4. Monitorizarea durerii și jurnalul durerii (CBT) + Difuziune cognitivă (ACT)
- CBT: Urmărirea periodică a durerii, emoțiilor și gândurilor negative asociate pentru a înțelege tiparele.
- ACT: Tehnici de „difuziune cognitivă” pentru a reduce atașamentul emoțional și mental față de gândurile dureroase („Un gând nu e neapărat adevărul”).
- Rezultat: O distanțare mai sănătoasă față de suferința mentală și emoțională asociată durerii.
5. Activarea comportamentală (CBT) + Flexibilitate psihologică (ACT)
- CBT: Planificarea și implicarea în activități plăcute și semnificative pentru a crește calitatea vieții.
- ACT: Menținerea angajamentului față de aceste activități indiferent de fluctuația durerii sau a disconfortului.
- Rezultat: Menținerea funcționării și îmbunătățirea bunăstării prin implicare în viață.
Tehnici psihologice de a face faţă pierderii unui organ, simţ, membru, etc. – poza 6
- Evaluarea și conștientizarea reacțiilor emoționale și cognitive
- Persoana identifică gândurile negative legate de pierdere (exemplu: „Viața mea s-a terminat”).
- Notează emoțiile asociate (tristețe, furie, frică).
- Restructurarea cognitivă (CBT)
- Persoana învață să recunoască și să conteste gândurile exagerate sau catastrofice, de ex:
Gând: „Nu voi mai putea fi niciodată normal.”
Restructurare: „Este o schimbare dificilă, dar pot găsi noi modalități de a trăi o viață semnificativă.” - Acceptarea situației și a durerii emoționale (ACT)
- Persoana practică acceptarea durerii și a pierderii fără luptă extenuantă, folosind afirmații ca: „Aceasta este o parte a vieții mele acum, dar viața mea continuă.”
- Se realizează distanțarea cognitivă, gândurile fiind văzute ca simple evenimente mentale, nu ca adevăruri absolute.
- Mindfulness și conștientizarea momentului prezent (ACT)
- Exerciții de mindfulness pentru a observa trăirile emoționale fără a le judeca sau a le suprima.
- Ajută la reducerea suferinței emoționale prin prezența conștientă.
- Activarea comportamentală și angajamentul față de valori (CBT+ACT)
- Stabilirea unor activități semnificative aliniate valorilor personale, chiar dacă există disconfort sau durere (ex: relații familiale, hobby-uri).
- Planificare graduală a implicării în aceste activități pentru a reduce evitarea și izolare.
- Monitorizarea progresului și ajustarea planului
- Utilizarea jurnalelor emoționale și a durerii pentru urmărirea schimbărilor.
- Reevaluarea pas cu pas și adaptarea strategiilor după nevoi.
Leave A Comment